A inceput sa faca rochii dupa ce a avut o obsesie, inca de mica, pentru bucatelele de materiale pe care le cosea si din care facea diverse papusi sau rochii pentru papusi. Numai la asta se gandea si, cand ajungea la bunica ei, scotocea pe ascuns in sertarul de la masina de cusut si fura resturile de materiale, pe care apoi le ascundea in san. Asta pentru ca nu o lasa niciodata sa puna mana pe masina de cusut. De curand a avut marea satisfactie: a facut o fusta pentru bunica. A invins!!!
Dupa ce si-a facut toate nebuniile, de vreo 4 ani incoace, face rochii si pentru… altcineva in afara de ea.
Exista o persoana care o incurajeaza foarte mult in ceea ce face si care o sustine. Este iubitul ei. Dar dintotdeauna a simtit ca este impinsa de la spate de ceva necunoscut, care a ajutat-o sa perseverez chiar si cand ii era foarte greu sau cand nu avea suficienta energie sa duca ceva la capat…Sa ii spunem Dumnezeu.
Ii place si o inspira in creatiile ei arta vizuala: fotografia, pictura, filmele sau mai degraba imaginile si atmosfera vizuala a unor filme.
Se intampla sa ii ramana pe retina o imagine care sa o bucure si sa o inspire foarte mult timp. De curand l-a descoperit pe Erwin Olaf si a dat-o peste cap cu totul. Inainte de el a fost “obsedata” de Picasso…
Ii mai place sa impleteasca si sa croseteze.
Daca ar fi sa isi faca un catalog pentru o colectie, si-ar crea ea singura decorul pentru Alice in Tara Minunilor si chiar ar da numele acesta colectiei. Dar deocamdata se ocupa sa faca… o fetita. O va numi Adora.
O rochita o face in general in jur de 6-7 ore. Asta inseamna totul, de la alesul materialului, tiparul, croitul, cusutul, calcatul si accesorizatul.
Nu vinde pe internet, primeste comenzi, e drept, dar blogul ei nu este un site cu vanzari online. Are rochii in cateva magazine si isi trimite clientele acolo.
Am vrut sa aflu mai multe lucruri despre Lala, sa o cunosc si mai bine, si i-am adresat in acest scop cateva intrebari chiq.
Primul lucru pe care il observi cand te uiti la cineva… “Sunt ochii, expresia fetei. Imi plac oamenii buni, calzi, prietenosi. Ma uit si la haine, dar incerc sa nu judec un om astfel. Am tendinta sa fac asta si sunt si fooarte exigenta, dar imi amintesc perioada mea “Kurt Cobain” cand purtam “zdrente” si ma abtin sa judec acum: fiecare cu perioada lui vestimentara, cu stilul lui, cu ce se simte confortabil. Hainele unui om sunt oglinda lui: ne imbracam cum credem si simtim ca suntem in acel moment din viata noastra.”
Tocuri sau balerini? “Prefer balerinii, dar sunt pregatita sa port si tocuri la o rochie mai eleganta sau la un eveniment. Uneori un pantof cu toc da clasa rochiei, nu ai cum sa pui balerini.”
Descrie fata care poarta rochia LALA. “Unele rochii Lala sunt foarte jucause (cele cu pisici) si pot fi purtate tipe mai ludice si cu simtul umorului. Alte rochii sunt ca niste personaje: cand te imbraci in ele iei personalitatea lor. Devii Alice in Tara Minunilor…”

Numeste 3 obiecte vestimentare “must have”: “Nu stiu, depinde de ce mai ai prin garderoba. Acum, pe toamna, sunt innebunita de dresurile groase, mate si frumoas colorate, le port cu balerini, la o rochita. Ca o ciudatenie mai port si jambiere crosetate, mi se par chic. La fel si accesoriile de pus pe cap: gen o esarfa facuta turban, o bentita crosetata cu flori supradimensionate, bascul frantuzesc un pic accesorizat si el ci insigne sau, iarasi, florile crosetate, etc. Am pus doar accesorii “must have”, pentru ca obiecte vestimentare gen rochie, pantaloni, bluze modele actuale se presupune ca toate femeile au in sifonier.”
Ultima achizitie este… “O pereche de pantaloni …de gravida.”
Cum crezi ca va fi moda peste 10 ani? “La cat de putin se experimenteaza in moda, nu cred ca va fi mare diferenta. In fiecare an se decide din ce perioada din trecut sa aducem elementele retro, iar piese noi nu prea apar, poate jocuri de volume sau elemente usor cubiste, dar timide. Dupa parerea mea moda nu este si nu poate fi cea de podiumuri, ce se facea acolo ramane la stadiul de arta. Moda este ce se vede pe strada si la diversele evenimente, adica ce este “purtabil”. Din acest punct de vedere nu numai designerii trebuie sa aiba curaj si sa experimenteze, ci si femeia.“

Exista vreun obiect vestimentar demodat rau de tot, dar pe care il observi in continuare in tinutele de pe strada? “Nu suport si nu am suportat niciodata lacul, posetele, pantofii de lac.”
Care crezi ca este tara care are cea mai mare influenta asupra stilului vestimentar al romancelor? “Franta, dar s-ar putea sa ma insel. Depinde si la ce “romance” ne referim. Se simte foarte timid o copiere a celor de afara, parerea mea cam 10% – 20 % din romance (majoritatea din Bucuresti) in rest sunt ori “timidele – retro” care nu experimenteaza deloc in moda (genul fusta dreapta si bluza inflorata sau blugi mulati, un t-shirt mulat si “adidasi”), ori “manele- style”, haine mulate si foarte scurte din materiale lucioase sau lycra ieftina si cu catarame cat mai lucioase…. E foarte trist!”
Te simti cel mai bine purtand… “rochie. Si mi-as dori sa incep sa dorm in camasa de noapte, ca o versiune nocturna a rochiei, mi se pare foarte feminin.”
Cand iti alegi tinuta de zi, tii cont de… “vreme. Si de locul unde urmeaza sa merg. Dar de cele mai multe ori, cand deschid sifonierul, o rochie ma alege pe mine: cea care vrea sa mearga la plimbare…”

Daca zic: bluza baby-doll, balerini, geanta oversized…, tu completezi cu… “un dress mat intr-o culoare calda, pastelata (eu mi-am facut rochite baby doll sufficient de lungi ca sa le pot purta doar cu colanti, dar daca este doar bluza…hmmm…mi-as pune pantaloni gen “pana” stramti pe picior) si un basc frantuzesc eventual cu niste flori crosetate cusute pe el (asta daca tinuta nu este suficient de “incarcata” si toate piesele sunt uni si asortate coloristic)”
Esti fericita cand… “sunt mai tot timpul fericita. Am multe fericiri marunte, personale, iar Lala e fericita cand termina o rochie sau un proiect la care a lucrat mult timp si a pus multa energie. Sunt fericita cand primesc feed-back de la fetele care imi poarta rochiile.”
Ti-ar fi placut sa ai… “sincer, foarte sincer: un depozit al meu de materiale. Ma gandesc sa ma mut in India sau Turcia unde e Raiul materialelor. Chiar am o problema ca nu gasesc ce materiale vreau, foarte putine materiale naturale si o mare invazie de materiale de “plastic”, ca sa nu mai spun satin si dantele kitch-oase, pline de paiete…”
Daca ar fi sa faca un indemn public, acesta ar suna cam asa: “Daca iti doresti ceva cu adevarat pune acolo toata energia, visarea si munca de care esti in stare si o sa realizezi. Nu exista nimic ce nu poate fi atins, exista doar vointe prea slabe.”
LALA